dragostea... nu mai e de-ajuns
ca sa miște măcar... zidurile
construite cu nădejde de oameni
în jurul inimii...
inima...nu mai e de-ajuns
ca să poata indupleca orbii
sa simtă,dacă nu pot
si mi-e atat de frig
si e atat de vara...
si nu pot sa strig
doar un dor...de tara
nici soarele,
care se incapataneaza sa rasara-n fiece zi,
nu poate imprimavara viforul
din iarna
ma uit in sus spre ceru-mi inrosit
si sangerez doar palid vers,
Privesc si tac...a suflet umilit,
iar timpul meu a inghetat din mers
intr-un tinut cu OAMENI bravi,
unde barbatii nu
Stau si ma-ntreb ades
Ce suntem noi?
Mici suflete-nghetate-n bezna...
Stam...timpul peste noi sa cearna
In tample, flori de iarna.
Fara sa fim ce ne-am nascut a fi,
Adica...sa traim spre a
FN