Cuvintele înfipte în inima dor.
Ochii-mi cenușii,
Îmi sângerează într-una,
Îmi pun leucoplaste pe ei
Și norii atacă luna.
Nopțile sunt mai lungi
Visez, mă lupt
Și mă trezesc sleit de
\"Nu pot să trăiesc cu firimituri de pâine,
În fiecare zi... m-agăț de cea de mâine
Sunt cu tine și tot mai singur sunt
Zac în suferință, ca viu întrun mormânt.\"
Dragostea noastră praf s-a
Aș vrea...
Să ne lăsăm iarăși uciși monoton
De săgețile aruncate de Cupidon.
Aș vrea...
O picătură de ploaie parfumată
Să spele trecutul negru, tot ce a fost odată.
Aș vrea...
Ca inima ta
Noaptea când liniștea-i stăpână,
Când luna apare dintre nori,
Nu-i nimeni treaz să vadă
Cum plângi întruna până-n zori.
Fragmente de vis și doruri strivite
Vorbe nespuse pe buze lipite.
Un
FM