Mă vindeca de ger
privirea ei
ochii de gheață cu luciri rivale
doi îngeri renegați și derbedei
ce nu găsesc prin spațiu nicio cale
Dar m-ai lăsat
lovit, în ger
visând iubiri redute și un
Noaptea ucide
bucuria luminii
atâta splendoare
se pierde în privire
apari din timp în timp
fără să-mi dai de știre
și îți îmbrățișez
și florile
și spinii
E întuneric încă
dincoace de
N-am înțeles
cum
o clipă se prelungește
dincolo de suspinul ei
și nici cum
umbrele iubirilor necrozate
mai caută
îndurarea amintirilor
N-am prea înțeles
puterea
unei simțiri
Mă înghesui și eu
în gara tuturor așteptărilor voastre
să întâmpin cu un surâs amărui
flecăreala talentaților bâlbâiți postcuvântători
Îmbrâncit în turma rostirilor nevertebrate
printre
