Jurnale

Zi de zi înalț monumente dramelor mele microscopice Noapte de noapte savurez spaima speranței de a fi ultima

Mă înghesui și eu în gara tuturor așteptărilor voastre să întâmpin cu un surâs amărui flecăreala talentaților bâlbâiți postcuvântători Îmbrâncit în turma rostirilor nevertebrate printre

Noaptea ucide bucuria luminii atâta splendoare se pierde în privire apari din timp în timp fără să-mi dai de știre și îți îmbrățișez și florile și spinii E întuneric încă dincoace de

Mă vindeca de ger privirea ei ochii de gheață cu luciri rivale doi îngeri renegați și derbedei ce nu găsesc prin spațiu nicio cale Dar m-ai lăsat lovit, în ger visând iubiri redute și un