mi-e dor
să desenăm
cu tine-n doi
o umbră
mi-e dor
de-un orizont
căzut pe geana mea
de pe a ta retină
mi-e dor
de-aroma de cafea
din zîmbetu-ți
abia trezit
mi-e dor
de-un dor
ce
dăunăzi s-a făcut cam strîmt în calendar-
nu mai încap duminicele
și am creat destin duminical.
se îmbulzesc de-aseară agitate
o sîmbătă și-o vineri după-amiază-
azi am găsit și pentru ele
zîmbetul tău
dintre două consoane
mi-a împodobit fruntea
cu paradisul visului neîmplinit
revenirea ta
din neplecare
a presurat orizontul
cu nori de speranță
și mă plouă șoptit
palma
mă vreau un nuc bătrîn în curtea ta
în coama-mi deasă să te-ascunzi de gînduri
cu stropul verde să-ți alin arsuri
și zarva de sub frunze să destrame
ecou de zvonuri false sfidătoare
de chiote
de dorul tău
azi ți-am călcat pe urme
să-ți ascult vorba
geamătul
tăcerea
te-am legănat pe visul ce te-așteaptă
și ți-am șoptit nimicuri...
auzeai?
de dorul tău
ți-am încercat durerea
ce
dacă mîine
nu vei veni să mă auzi
tristețea mea se va prelinge
în picuri albi spre pleoapa-ți verde
s-asculte gîndu-ți răvășit
printre mănunchiuri de vocale
cu semnătura \"anonim\"
dacă
