Poezie
Devreme
1 min lectură·
Mediu
Sunt mii de gânduri ce se contrazic
Si-mi bântuie-n nestire mintea
Eu cred că totusi sunt prea mic
Să mă înfrunte astfel realitatea.
Mi-e dor copil să fiu din nou
Si lumea să-mi fie aievea-n visuri
Să prind din urm-acel ecou
Ce tot mai surd mă cheamă din abisuri.
Acum când griji, necazuri mă lovesc
Puhoi de întristare mă inundă
Asa cum aprig se dezlăntuiesc
Stihii \'n-a mării linistită undă
Bărcuta mea de vise si de dor
Se clatină-n derivă sub al urii val
Cuprins mi-e sufletul de un fior
Al înfruntării soartei cu al ei amar.
Mi-e inima deschisă a iubi
Spre bunătate si un trai mai bun
Dar unde poti tu astăzi mai găsi
Sinceritate într-un vis nebun.
Cosmarul realitatii crude
Loveste nemilos, cu ură-n noi
Strigăm la ei, dar nimeni nu aude
În fond, noi am ales război.
002265
0