Poezie
Şi când
1 min lectură·
Mediu
Si când sufletu-mi răsună
De dorul stins ce se-nfirifpă
Prin vesnicia dintr-o clipă
Ce visele mi le adună
Si când mintea-mi zboară lin
În împletite gânduri rasfirate
Spre ceruri încă necreate
Din sufletu-mi de dor preaplin.
Încerc să ies însumi din mine
Să te găsesc aievea-n viată
Să-ti spun\"hai vino,mă învată,
Ce-nseamnă viata mea cu tine.\"
Când însa cei din jur atacă
Din eul lor tâsnind venin
Spre a schimba al meu destin
Sau pur si simplu sa petreacă
Si când nu mă mai gasesc
În haosul de minti pierdute
De slute vieti si de voci mute
Ce sentimentele golesc,
Atunci revin la mine iara
Si-mi caut visele pierdute
În ape-adânci cu albe cute
Din timpurile de-odinioara.
002283
0