Florin DeRoxas

tu esti o raza de speranta, o lacrima solara pe chipul meu trist, un motiv de viata, un motiv ca exist. esti ca o mangaiere pe un brat batran, al mamei sau al tatei, acei ce nu raman. ma

fara tine cad frunzele intruna, tu le strangeai mereu cu mana. le puneai in carti, mi le trimiteai in scrisori, erau pentru mine cele mai scumpe flori. acum insa, totul e greu fara

“Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare cam cite fete-s astazi deflorate?” Nichita Stanescu curgeau lacrimile pe obraji, tu ai vazut dar degeaba, si m-am hotarat sa ma duc la Ilioaia,

ea e frumoasa, dar se vede urata, e o bucata de marmura calcata de toti si stramba. e o lumina ce lumineaza in noapte, dragostea toata din lume ti-o traduce in soapte. nu duce lipsa de

de Florin G. de Roxas Afara s-a-nnourat si putin cate putin, a-nceput sa picure ca din senin. A inceput mai apoi o rafala de vant de ar fi culcat toti pomii la pamant. De

după Enrique Iglesias Dacă pleci îmi iei inima, şi fără tine n-aş şti ce să fac. dacă pleci nu te-aş putea uita, aş

departe, departe, pe o linie de tramvai moarta, asteapta cu gatul pe sine un nebun trenul care nu mai vine. departe, deaprte, sub cer de azur innegurat asteapta sa moara un om

O lacrima in plus, inca un izvor aparut, totul curge in acelasi sens - tacut, si trist, si fara interes. inca o zana plangand, inca o batista uda, inca un tablou sfarsit sub privirea-ti

ochii tai sunt superbi, ochii tai sunt negri, ma scufund in ei ca in apa marii, ma scufund cu gandul ca te voi gasi, sirena visarilor mele, sperand ca nu e totul in ochii tai atat de

lui Catalin Chirila, devenit intre timp inger luna si stelele si floricelele n-au aparut, ca ai plecat si ai lasat ceva ce m-a durut. amintiri sterse, buclele-ti crete, in

ce oare am scris cateva minute mai devreme? ce oare am zis? ce mi-a facut gura sa te cheme? ce s-a-ntamplat cu mine? incotro merg? ma-ndrept spre nemurire, deci urmele imi sterg....

“i’m a loser baby, so, why don’t you kill me?” Beck omorati-ma cu pietre, cu trunchi de copaci fara viata, dati-mi in cap la doua noaptea si trimiteti-ma in

Mi-e dor de tine ca de primavara intr-o noapte friguroasa de iarna. Mi-e dor de glasul tau de argint care ma duce-n infinit Mi-e dor de tine ca panzii de culoare, ca noptii de-o raza de

plansul nostru comun se aude din strafundurile lumii, pana si Dumnezeu isi pune mainile la urechi, de frica sa nu asurzeasca. lacrimile noastre sunt cele 7 oceane ale lumii, toate

in jurul tau e noapte, gandurile te framanta, si-o teama nelamurita, te farmeca, te-ncanta. anxietatea ta nu lasa, somnul ca sa vina, si noaptea care-i grea poarta intreaga vina. nu poti

te zbati ca un pui fara cap, in balta de sange si ce-o mai fi, sufletul tau e-n raiul pasaresc, dar trupul tau l-au mancat intr-o zi. ucigasul inca mai tine cutitul in mana stanga, el nu stia

Mama - ce cuvant frumos! mama - focul luminos, mama - nimic de adaugat, mama - raspuns la ce te-ai rugat. Mama - viata care da viata, mama - roua de dimineata, mama - soare de zi, luna de

nimic nu-i mai urat in lume decat trairea in singuratate, in singuratate faci spume si tot atunci s-ar putea sa negi toate. in singuratate Il negi pe Dumnezeu, renunti la viata, la trairi, va

“Norii negri” a aparut demult, cel mai bun film polonez facut vreodata, mi-au tulburat si imbucurat copilaria, pentru el fugeam mai devreme de la scoala, acum insa, de l-as mai privi, ceva

o mangaiere sa fiu mi-as petrece viata scanteii aproape sa ajung fluture, sa-ti simt zborul ce atingerea va inceta. Mi-ar ajunge sa privesti aripa splendorii ce m-a adus la

visul meu e unul normal, sa te iubesc neinteles, sa te arunc pe spatele unui cal ce te va duce-n viata fara sens. te voi astepta rapus de vreme la margini de realitati ascunse, sa imi pun

Lacul padurii, in linisti depline, tulbura apa si te-asteapta pe tine. O unda albastra si inca una, lacul padurii tresare intruna. Pasari calatoare se odihnesc pe lac, unele-s

Pe cararea de stele ce lumineaza in noapte te-astept sa vii la mine, te-astept pana la moarte. Nu stiu de esti inger, sau poate stea tu esti, caci peste noaptea mea mai tare ca lumina

Dormea. Dormea cu-adevarat si ce se-ntampla in jur nu stia, nici ca intreaga lume s-a schimbat, nici ca razboiul incepea. -\"Hei, scoala! Razboiul a-nceput si drumurile-s pline de