Poezie
apa nu se împrăștie
semn de viață
1 min lectură·
Mediu
se întâmplă să nu mai am vești de la tine
dar știu că vârstele ne-o iau înainte pe scurtătură
și așteaptă să le ajungem din urmă fără să mai privim înapoi
oamenii ies în stradă să afle cum îi cheamă
hainele lor vociferează atât de tare
încât nu se mai aud unul pe altul
iar sufletele li se întorc în buzunarul de la piept
tu știi că te iubesc și îți este de ajuns vasul din care bem împreună:
chiar dacă se sparge în bucăți mici
apa nu se împrăștie ci rămâne să înfășoare memoria
cuvintele nu au învățat să vorbească,
ne trag de mânecă să venim mai aproape de locul
în care timpul se sfârșește
pentru că mișcarea nu mai poate fi descompusă
porțile sunt încuiate
și strigătul se leagănă sub o limbă de foc,
nu te teme însă
Dumnezeu vrea să fie copilul nostru
0145.257
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “apa nu se împrăștie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/244749/apa-nu-se-imprastieComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRvasul sufletelor pereche. subtil in exprimarea Mantuitorului intalnim deseori sensul de a bea dar in comuniune cu ceilalti. aici dragostea este legata, nimic nu se imprastie. frumos poem . prietenesc, bia
0
FCCristima: îmi place cum ai văzut lucrurile, mă bucur că ai trecut pe aici și ai lăsat semn
0
LPFlorin, îmi place această apă care înfășoară memoria...
Finalul este deosebit.
Finalul este deosebit.
0
FCMulțumesc, Ligia, mă bucur că ai găsit pe aici ceva bun de băut :) și ți-au plăcut scurtătura și finalul. Te mai aștept cu drag.
0
IG\"oamenii ies în stradă să afle cum îi cheamă\" (dacă ceilalți îi mai văd pe ei, sau nu!)! Frumos poem în care încap și singurătatea și dragostea de aproape, iar finalul e memorabil!
0
FCMulțumesc frumos, Ioana, pentru semnul de apreciere. Mă bucur că poezia ți-a plăcut. Într-adevăr, singurătatea și dragostea țin aici împreună...
0
FCRamona: acuma am văzut comul tău, care a intrat mai târziu. Mulțumesc pentru vizită. Cât despre ultimul vers, e vorba despre o naștere duhovnicească, un răsărit al luminii dumnezeiești.
0
AP\"cuvintele nu au învățat să vorbească\"
Asa e, desi uneori imi pare ca ele vorbesc in locul nostru, iar noi suntem marionetele lor neputincioase.
\"tu știi că te iubesc și îți este de ajuns vasul din care bem împreună\"
Ai atins aici o simplitate antica, de pean inscris pe o friza intr-un templu uitat.
Un poem impresionant!
Asa e, desi uneori imi pare ca ele vorbesc in locul nostru, iar noi suntem marionetele lor neputincioase.
\"tu știi că te iubesc și îți este de ajuns vasul din care bem împreună\"
Ai atins aici o simplitate antica, de pean inscris pe o friza intr-un templu uitat.
Un poem impresionant!
0
FCAnghel: mă bucur să te revăd pe aici, e o surpriză plăcută trecerea ta, mulțumesc pentru remarci.
0
AMprintre minunile lumii si noi, cuvintele reintoarse in ele, increderea in curatenia ce ne va purta pina la capat - sfintenia este in suflet - citirea in aceasta dimineata mi-a fost necesara
0
FCMulțumesc, Anni, mă bucur de cuvintele tale, ești mereu binevenită.
0
LȘapa nu se împrăștie ci rămâne să înfășoare memoria
Îmi place stilul curat în care rânduiești ideile, cuvintele. E totul așa de simetric încât pare a fi o poezie universală a fiecărui suflet, însă ai un freamăt al cuvintelor care-mi scapă. Te citesc cu plăcere.
Îmi place stilul curat în care rânduiești ideile, cuvintele. E totul așa de simetric încât pare a fi o poezie universală a fiecărui suflet, însă ai un freamăt al cuvintelor care-mi scapă. Te citesc cu plăcere.
0
FCMulțumesc mult pentru atenție, mă bucur că ai sesizat simetriile și freamătul...
0
oamenii ies în stradă să afle cum îi cheamă
sufletele li se întorc în buzunarul de la piept
apa nu se împrăștie ci rămâne să înfășoare memoria
cuvintele nu au învățat să vorbească,
strigătul se leagănă sub o limbă de foc
interesanta inversa din ultimul vers, care nu-mi place.