Poezie
„Sfințenia e ceva albăstriu”
(restaurare)
1 min lectură·
Mediu
Un incendiu fără fum, chipul în flăcări, însă liniștit...
nu un foc obișnuit, ci o flacără albastră ce se mișcă ușor,
fără miros de arsură, cu trosnete ca de surcele
când se aprind pentru a pune samovarul...
o clipă cu marginile cât uimirea, așteptarea dăltuită-n gest,
apoi totul se stinge în aerul curat.
Trăsăturile ieșite din umbră apar acum clare,
nuanțele-nviate strălucesc, revarsă mai departe peste veșminte
lumina ca mirul, liniștea ca o suflare ce vine de Sus.
033.498
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “„Sfințenia e ceva albăstriu”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/206395/sfintenia-e-ceva-albastriuComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MLflorin
la vederea acestei arderi fara mistuire trebuie sa-mi scot sandalele si cu flacara cea albastrie care nu arde ci curata sa-mi spal chipul si mai vartos curat sa ma intorc in vale...
la vederea acestei arderi fara mistuire trebuie sa-mi scot sandalele si cu flacara cea albastrie care nu arde ci curata sa-mi spal chipul si mai vartos curat sa ma intorc in vale...
0
FCMulțumesc mult, Uln și Mircea. Deși nu am mai putut scrie pe site o perioadă, cuvintele voastre sunt mereu pentru mine un dar al inimii.
0
se revarsa limpede peste vesminte... iar linistea este ca o \"suflare ce vine de Sus\"! Uln