Poezie
Carcasa
1 min lectură·
Mediu
Am luat carcasa ermetic închisă a inimii
Și-am încercat cu chei de dorințe s-o descui,
Cu ascuțite lame de gând s-o tai,
În foc de simțiri să-i topesc învelișul,
De pietrele amintirilor s-o sparg,
Dar ea, impasibilă și mută, nu s-a deschis...
Disperat, am înfipt toate cuvintele în trupu-i,
dar rănile i se-astupau pe dată
Cu sângele închegat al refuzului.
Atunci am lăsat-o pe apa lacrimii
Și doar am mângâiat-o cu rugăciunea,
Și-am petrecut-o numai cu privirea,
Până ce-n zare s-a pierdut, tăcută,
Ca umbra unei păsări călătoare...
Sub prima scânteiere a răsăritului
A străpuns-o, ușor, dinlăuntru,
Lujerul zvelt al iubirii!
012.455
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “Carcasa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/198436/carcasaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
chinuind cuvintele asa cum si ele ne dezamagesc imputinandu-ne putinta de a transmite o clipa toata bunatatea ori durerile \"inimei\"....
\"Atunci am lăsat-o pe apa lacrimii
Și doar am mângâiat-o cu rugăciunea,
Și-am petrecut-o numai cu privirea,
Până ce-n zare s-a pierdut, tăcută,
Ca umbra unei păsări \"
Un poem cu viata! Uln