Poezie

Peștera și îngerul

1 min lectură·30 iunie 2006

Mediu

Încerc să aflu ieșirea din peșteră,

ochiul mi se prelinge pe fresce,

lăcrimez stalactite, urmăresc curentul

ce mișcă ritmic liliecii viselor,

calc pe coasa morții, mă tai adânc,

strigătul se trezește din hibernare,

brusc ecoul se multiplică la infinit,

reverberează de spaima duioasă

a zimbrilor concrescuți în aripi.

Galeriile se surpă, în urmă totul devine

infinit de fragil, osteoporotic troznesc

gleznele cuvintelor cu fiecare poticnire,

spre camera comorilor pupila stâncii

se îngustează, trupul își lasă umbrele

ca niște piei de șarpe, rup placenta lumii,

mă nasc cu inima înainte strigând și plângând

înfășcat de păr și purtat de înger peste abis

pălmuit de iubire ca să pot inspira

flacăra dumnezeirii.

024.016

Despre aceasta lucrare

Autor: florin caragiu
Tip: Poezie
Cuvinte: 110
Citire: 1 min
Versuri: 19
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

florin caragiu. “Peștera și îngerul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/191025/pestera-si-ingerul

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

DB Dana Banu✓30 iun. 2006

coerență, textul are precizie și finețe în același timp.

FC florin caragiu✓6 iul. 2006

Multumesc, Dana, pentru semnul-surpriză. Cu ani în urmă, vizitam peștera de lângă Mânăstirea Polovragi, în care pe peretele neregulat era zugrăvită din vechime moartea cu coasa. Așa am simțit imboldul de a asocia simbolul peșterii cu această imagine, în sensul în care trecerea prin suferință și moarte spre lumina și viața dumnezeiască este resimțită ca o naștere...
Cu drag, F.