Poezie
Bivuac
între cer și pământ
1 min lectură·
Mediu
Dreg mrejele rupte ale tăcerii.
Nici un cuvânt n-am prins
Toată noaptea vieții.
Ceața se risipește în munți.
Mâinile caută-n stâncă
un colț de care să se prindă,
glisează fără răspuns.
În jos e hăul, sus știuleie de fulger.
Suspendat pe caninul de piatră,
văd albastrul virgin.
Îmi arunc mrejele-n cer.
Inima, întâia oară, mă adăpostește...
Un piton și o floare de colț,
în vârf de stânci, o capră neagră,
adulmecă zorii.
Timpul s-a ascuns sub ghețar,
izbucul iubirii apele-și saltă,
norii plâng cu lumină.
023.569
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “Bivuac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/178217/bivuacComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCMultumesc pentru prezența luminoasă.
Florin
Florin
0
Mulțumesc pentru \"imagine\"