Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Bivuac

între cer și pământ

1 min lectură·
Mediu
Dreg mrejele rupte ale tăcerii.
Nici un cuvânt n-am prins
Toată noaptea vieții.
Ceața se risipește în munți.
Mâinile caută-n stâncă
un colț de care să se prindă,
glisează fără răspuns.
În jos e hăul, sus știuleie de fulger.
Suspendat pe caninul de piatră,
văd albastrul virgin.
Îmi arunc mrejele-n cer.
Inima, întâia oară, mă adăpostește...
Un piton și o floare de colț,
în vârf de stânci, o capră neagră,
adulmecă zorii.
Timpul s-a ascuns sub ghețar,
izbucul iubirii apele-și saltă,
norii plâng cu lumină.
023536
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
85
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

florin caragiu. “Bivuac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/178217/bivuac

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@raluca-opritaRO
Raluca Oprita
\"Nici un cuvânt n-am prins... și norii plâng cu lumină\". Copleșitoare stare!

Mulțumesc pentru \"imagine\"
0
@florin-caragiuFC
florin caragiu
Multumesc pentru prezența luminoasă.
Florin
0