Poezie
Mijind încet cerului
1 min lectură·
Mediu
Ai deschis ochii și totul era nou
ca aflarea unei limbi când nimic nu e dinainte
înțeles și din gustul înfrângerii nu răzbate
decât acel gând – eclatant – al pipăirii unei suprafețe
mereu neasemenea lui, cu aprehensiunea traversării
unui coridor ce subțiază în urcuș respirația.
Genunchiul ușor îndoit, cum te-ai pregăti să pășești,
încă rămas culcat pe spate, brațele de-o parte și de alta
a trunchiului – o palmă cu fața-n pământ, alta
mijind încet cerului – aceste reașezări în spațiu
atrag curgerea leneșă a apei spre colțul bocancului.
De aici încolo, durerea surdă, pentru că știi că e năboi –
și ghețurile ce lovesc apa nu sunt decât privirile noastre absente.
*
Înviații cunosc prea bine
sângerarea care nu istovește, cu care se umple
paharul aminului. Cu nervurile ieșite
până la marginea părăsită a lumii,
Cuvântul ne va căuta frunțile pentru a fi însemnate.
Dinainte stă îngerul.
Fața lui înclinată râvnește pe Domnul, cu o flacără
ce nu tresare, nici nu scapără. Și când desface ca pe un sul întunericul,
nu el naște înfricoșarea, ci neascunderea, ca o putere
dată fiecăruia de a privi drept în ochi.
064.479
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- florin caragiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 189
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
florin caragiu. “Mijind încet cerului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-caragiu/poezie/13936577/mijind-incet-ceruluiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCam tot sucit si rasucit textul asta, nu stiu daca o sa-l pastrez, de aceea l-am si postat ca sa vad niste reactii, asa ca mersi frumos pentru parere, ramane sa vad ce se mai poate face...
0
VV-incerc sa revin cu o varianta.
0
AMinchideti mintea - in fata ingerilor mintea e plumbul celui inecat
plapindele adieri ale credintei , aceea pe care unii o vad ca pe cursa de soareci, ea fiind pentru fiecare dupa carcasa proprie....- acele adieri se nasc in cuvinte rar, neverosimul de naturale
nu e vorba de text, el e un text, este puterea cu care ai pornit sa-l scrii , probabil, ca te-a facut sa alegi din sertarul capului...
pune-l pe balcon sa-l ploua noaptea
plapindele adieri ale credintei , aceea pe care unii o vad ca pe cursa de soareci, ea fiind pentru fiecare dupa carcasa proprie....- acele adieri se nasc in cuvinte rar, neverosimul de naturale
nu e vorba de text, el e un text, este puterea cu care ai pornit sa-l scrii , probabil, ca te-a facut sa alegi din sertarul capului...
pune-l pe balcon sa-l ploua noaptea
0
VVochi inclinati. nimic dinainte de pe suprafețe
gustul unei limbi noi, ca la aflarea unei înfrângeri
viața lui nervurile ieșite din piele până ce insemneaza
un coridor subțiază respirația în sus
ca o putere
eu atat vreau sa retin. contine tot si e destul. merge si alt titlu.
gustul unei limbi noi, ca la aflarea unei înfrângeri
viața lui nervurile ieșite din piele până ce insemneaza
un coridor subțiază respirația în sus
ca o putere
eu atat vreau sa retin. contine tot si e destul. merge si alt titlu.
0
FCmultumesc, Anni si Veronica, care va sa zica... o sa-l pun in gradina sa-l ploua noaptea,. ca balconul e acoperit... ;))
0
cadenta care treneaza parti unde revelarea ar trebui sa aiba loc fulgurant.
plus senzatia de decupaje de miscari sau frozen reactions - tocmai, nu pot face o trecere.
prea multe zoom ins pe un traseu linear
- toate astea fac poemul greoi
si mai e ceva, faptul ca se pastreza o rigoare a propozitiei acolo unde conexiunea mentala s-ar putea face f usor
o revelatie mult prea static-contemplativa, chiar si dpdv canonic religios
[Dinainte stă îngerul, cea mai tainică dintre creaturile lumii nevăzute]- prea labartat
mi-au placut pasaje desi le-as vedea cu alt finisaj - [coridor ce subțiază în urcuș respirația]