Poezie
ok
1 min lectură·
Mediu
la dracu cu toți ochii ăștia crescuți în față
împărate
ce n-aș da pentru unul pe spate oricât de chior sau
o ladă cu curent electric așa o baterie
imensă în
care să mă scald izolat sau să mă gândesc
la lucruri porcoase sau cu acid răspunde
în timp ce bucăți de șrapnel i se prelingeau pe fața de plastic impregnată cu un rânjet
sau cu o
lipsă era un tanc prin care îmi făceam
buzele obuzele mi le dădeam cu sânge să
mă răsfăț să
uit
că
e sângele meu să
sting lumina și să mă
mir ce stație orbitală
e mai ales că se
văd stelele din ce în ce mai verzi din cauza
lipsei de oxigen aici au să trăiască oamenii după ce
planeta va deveni vidă
sau ascetică și o să vină un uriaș și o să zică vai
ce lipsă de realism și
de raporturi încercam să mă
sugestionez sau să mă amăgesc
probleme la început
apoi drumul devine clar și dur
003147
0