Ultima dorință
O gură de apă, atât mai vreau... mi-ar liniști seceta trupului, mi-ar inunda cu viață întinsa câmpie din inimă, ar spăla praful păcatelor mele și mi-ar boteza sufletul cu pace. O gură de aer,
Să nu uiți!
Să nu uiți, cândva alergai liberă în câmpia inimii mele, stăpaneai toate pădurile gândului meu și toate roadele din pomul vieții mele erau ale tale. Acum ești întemnițată în peștera uitării,
Peisaj peste ani
Din dealul viilor se vede satu-n vale și străzile sunt pline de copii. Sub panta dealului plânge un izvor secular, iar lacrimile sale-s dulci ca un sirop de arțar - e-un plâns de bucria
Urme în zăpadă
Eram copil și așteptam să ningă. Seara: Ascultam la gura sobei muzica lemnelor din foc; ce placere nostalgică era aceea! năruirea lor îmi producea mie căldura, îmi lumina fața și îmi dezgheța
