lung poem de risipire

M-a mișcat acest poem meditativ. O imagine completă în puține dar adânci cuvinte. L-am privit ca pe un tablou despre o stare anume, despre un eu liric ce își dorește un discurs plin și tulbure, dar renunță în pofida unor puține cuvinte de esență, sau mai bine spus esențiale. Mai ales pentru(din nou) imaginea Maicii care frumos duce spre judecată, pământul. Merită evidențiat și chiar o fac.