dada

au sub umbră cortul pus au din oase și din ochi aprins focul la deochi de stins

trece un nebun priviți până când învinețiți până când încețoșând până -n frigul unui gând

vine cineva și scutură tace trece e amurgul

mărul floarea a căzut câmpiei

pruncul

sunt florii sunt sfinții din deochiul minții spune rugăciune scoate apei apa și ascunde-n poartă scârțâit de soartă vine de lumină Domnul

mărul floarea a iertat câmpiei

omul

umblă taie dunga potrivește din lungime haină nouă la croit

greieri croitori apoi veselie surda lumii iar pe gard

câte stele verzi ori reci sunt ascunse răsărind

mărul floarea a aprins câmpiei

somnul veseliei

dragă frate ori surată nu te-aș mai găti și nici mării nici cărării nu mi-ai mai sosi fiindcă-n pagină și lut surd e numai timpul mut

mărul...

floarea