Mediu
Scriu un singur poem sunt pe drum si dracul nu se lasa el incurcat sa-mi duca traista in care tin ascunsa viata...viata mea
Desigur e hamesit
am ceva salam de vara ceapa nu am o paine intreaga o paine este VIata mea
Mi/e dor de acasa
scriu un singur poem scriu despre rau despre sersea despre insotitorul meu la drumul acesta despre drum insa inca NU
Uneori fiindca sunt ca si tine ca si ea
tinerea de minte a lui Dumnezeu
ma fac nestiutor de limba in care cresc flori copaci si vrabii cu de toatele la un loc in aceeasi limba
NU! despre drum inca NU...
- Asculta ma!-spun si eu pe un ton ridicat- dar cel urat nu se arata cu interes despre rugamintea mea si se afunda si mai mult in scaunul din dreapta...Asculta ma drace si cara sacosa cea ieftina cu viata mea la drum lung! te plimba mai minereule mai aratosule te plimba ma cu sacosa pe drumul spre Domnul zic eu putin tulburat
Degeaba urlu...Cel negru zis necuratul sta tolanit in scaunul acela din dreapta...crede el ca o sa coboram impreuna ....
- spre Domnul?- ma intreaba dumnealui dracul...spre Domnul?
eu merg pe jos
el merge doar
mi/e tare dor de acasa soptesc sa nu ma auda mi/e dor zic eu plangand de teama de frica mare frica cea \\Mare
...(unde locuiesc Doamne? casa mea se mai pe unde se afla?
adresa gresita este uitarea cea uneori de dinspre iubire
Lugoj 11 septembrie 2005 noaptea
044.020
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 251
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
florian stoian -silișteanu. “adresa gresita- uitarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florian-stoian-silisteanu/jurnal/140348/adresa-gresita-uitareaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SCfals. nu doar acele randuri - mentionate mai sus - m-au impresionat. chiar incitanta de tot mi se pare constiinta \"insotitorului\" tau de drum! asa si imi vine sa te intreb: \"pe unde te mai poarta dracii, Silistene? parca mai ieri prezentai festivalul \"Curierul Zilei\" de la Pitesti, bucurandu-te, acolo, inaintea mea, de evoluarea unei tinere basarabence, carei i-a fost inmanat trofeul...\".
0
SG\"...unde este casa mea?
o mansarda-n Purgatoriu ...\"
o mansarda-n Purgatoriu ...\"
0
EL\"mi/e tare dor de acasa soptesc sa nu ma auda mi/e dor zic eu plangand de teama de frica mare frica cea Mare
...(unde locuiesc Doamne? casa mea se mai pe unde se afla?
adresa gresita este uitarea cea uneori de dinspre iubire\"
De dinspre iubirea cea simțită autentic nu vine niciodată uitarea, acasă ți-e acolo, dincolo de orice temere și orice îmmegrire, de orice amar. Ele ar putea rămâne, îmi vei spune, fiindcă iubirea nu e îndeajuns deseori. Și ti-aș aminti că ea, iubirea, are forma și fondul pe care noi i le dăm. Dar e atâta amărăciune în aceste rânduri de tine lăsate, incât cuvintele mele deja par venite din alte secole. Și totuși, mie îmi este bine acasă, de aceea poate reușesc să simt altfel neuitările și iubirile.
\"Uneori fiindca sunt ca si tine ca si ea
tinerea de minte a lui Dumnezeu
ma fac nestiutor de limba in care cresc flori copaci si vrabii cu de toatele la un loc in aceeasi limba\"
Incredibil și impresionant cum se armonizează trăirile tale de aici cu cele din popasul călătorului, deși scrise atât de departe, fără interferențe concrete, semn că avem uneori, noi oamneii tăcerilor, aceeași stare, fără cuvinte, fără a ne ști viețile.
Ela
...(unde locuiesc Doamne? casa mea se mai pe unde se afla?
adresa gresita este uitarea cea uneori de dinspre iubire\"
De dinspre iubirea cea simțită autentic nu vine niciodată uitarea, acasă ți-e acolo, dincolo de orice temere și orice îmmegrire, de orice amar. Ele ar putea rămâne, îmi vei spune, fiindcă iubirea nu e îndeajuns deseori. Și ti-aș aminti că ea, iubirea, are forma și fondul pe care noi i le dăm. Dar e atâta amărăciune în aceste rânduri de tine lăsate, incât cuvintele mele deja par venite din alte secole. Și totuși, mie îmi este bine acasă, de aceea poate reușesc să simt altfel neuitările și iubirile.
\"Uneori fiindca sunt ca si tine ca si ea
tinerea de minte a lui Dumnezeu
ma fac nestiutor de limba in care cresc flori copaci si vrabii cu de toatele la un loc in aceeasi limba\"
Incredibil și impresionant cum se armonizează trăirile tale de aici cu cele din popasul călătorului, deși scrise atât de departe, fără interferențe concrete, semn că avem uneori, noi oamneii tăcerilor, aceeași stare, fără cuvinte, fără a ne ști viețile.
Ela
0
despre uitare? uneori, da, e o adresa gresita, uneori, dupa cum bine se stie - strict necesara. ca sa poti merge mai departe. de acord: foarte-foarte complicat...