Să-l strigăm pe Traian Furnea

În seara asta am vorbit cu litera și am strigat cuvântului Ajutor! Așa după câteva dealuri am ajuns la fratele Daniel Vorona, care încă mai conduce printre poeți nebunia recitărilor, a drumului de inimă, fie cu vama lui literară, fie aci, spre club, la castel, parcă, unde ține joia literară. Din pricină de mesenger, discuția noastră a sprijinit spre streașina domnului, o cheie. Și așa, din fericire și dor de oameni, mi-a venit în minte un plan:Să-l strigăm pe Traian Furnea. Vom anunța din vreme felul nostru de aducere aminte și împreună cu dumneavoastră, cei care l-ați cunoscut sau nu să inserăm momentul într-o manifestare. Din nefericire multe instituții culturale scriitoricești și muncitorești s-au prefăcut fie în clanuri culturale fie în găști literare. Până a sosi vremea să potrivim bătăi în ușa cui trebuie angajăm aci demersul. Comentariile dumneavoastră, amintirile, poveștile, documentele vor fi prinse în agrafa muncii noastre. Vom reveni cu amănunte până la demersul final. Mulțumim poezie.ro. Vom avea griji ca să amintim numele agoniei pe absolut toate paginile virtuale, auzite, văzute și scrise. Traian Furnea a rămas în istoria literaturii române. Caricaturist de excepție, boem până la prăsele, poet cu legitimație, aducător de stea secretă printre lumi, Traian Furnea așteaptă de acolo din ceruri recunoștința noastră...târzie.