Poezie

I a r t ă - m ă,

2 min lectură·18 ianuarie 2009

Mediu

Am lăcrimat în serile când nu ți-am scris

Și-n dormitor era la fel de frig ca și afară,

N-am vrut să dorm căci toate mi-au părut un vis

Ce te-a adus și te-a răpit a nu știu câta oară.

Fereastra mi-a rămas închisă zile-ntregi

Și nici-un viscol n-a putut să mai pătrundă

Prin gândurile unde-n liniște spre mine-alergi

Certându-le când dureros vor să te-ascundă.

Tu iartă-mă ca-n aste zile nu ți-am scris,

Dar crede-mă că dor mi-a fost că de-o minune

Furată zeilor cândva din nesfârsitul paradis,

Clădit în universul nostru fără nume.

Și încă dor îmi e de tine ca de un vis frumos

Ce-aștepți o veșnicie de el tu să ai parte,

Și către care-alergi chiar și-n genunchi pe jos

Plângând și așteptând minunea să se-arate.

Din miile de versuri ce ție eu ți-am scris,

Incearcă să păstrezi doar unul pentru veșnicie,

Acela e că tu-mi ești drag și-aici și-n paradis

Și nu mai cred deloc ca iadul să mai fie.

E iadu-atuncia când lacrima mă arde crud,

Și când covor sub pași îți fac din cioburi de iubire,

Tu iartă-mă dacă mai plângi și tu, dar mă întreb

Dece eu plâng atât, pentru a noastră fericire?

17 ianuarie 2009

---------------------

Florentina Crăciun Fabyola

012.202

florentina craciun. “ I a r t ă - m ă,.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florentina-craciun/poezie/1818951/i-a-r-t-a-m-a

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

O poezie armonioasă, plină de sentimental și dorințe umane, dar...deșarte...