Florentin Cristian

Mai suntem oare noi Nu ni s-a mai zis de mult voi M-am mai îngrășat, calc greoi Și nu mă mai simt băiețoi Acum măsimt mai înțelept Mă strădui să merg mai drept M-aș plumba cu tine fistichiu Cu

Câteodată trebuie să te reevaluezi Să te întrebi cât mai valorezi Îmi dau seama că eram cineva Deoarece atunci urmam facultatea Au trecut anii, lumea a evoluat Și pe la colțuri mi se zice

Eu vedeam în bunătate Adiacente și nimerite multe Care chiar și așa o păstrau neatinsă. Dar starea mea de copil sărac Convingând rândul să cânte Dar tot așa urme să rămân în contabilitate. Nu

Bine, hai ajutăl cu mașinăria Îl ajutăm, poate merge șmecheria Handicapat, la sport să concureze Imaginea publică să-și ajusteze Și mai dăi , dor de revenire, câte un pont La țară primarilor nu

Îmi plac perii mei umbroși și bătrâni La nașterea bunicului amintiri de stâni Cântă talentat de păsărele Echilibrul, basul sunt ciorile Aici se antrenează pisoii Zor de prins orice mai puțin

gluma lui destul umple cugetul este istețul pregătind cotețul folosind rachiul cocoșul vechiul pus clocitoare deoarece e mai mare și după o ispravă sub influența răchiei își zisese Ioab

Eu cu greaua alergie la frig O înghețată îmi imaginez că ling Este atât de cald când fulgii ning Și fără să știu se întinde ring Iarna în greaua ei ghiață Te condamnă la moarte pe viață Parcă

Atitudinea mea a fost trasă la rindea Să reverse biscuiți asupra ta De natură umană și logica stă în genunchi doar Pentru o mică poezie să avem har Atunci de ce folosește băgat cheia Cucdouă

Îi venise rândul tușei Georgița s-o doară Dar ea a zis că mai bine să moară Dar totuși e sub protecția pisicii ei Pe care o întreține unul dintrecăței

Cimuna noastră era vestită Între cele ce s-au văzut Oamenilor le era îndrăgită Mândriei că aici am crescut Dar celălalt sat n-a mai putut răbda locul De la urma noastră a sta Și parcă îi

Rața și rățoiul fac mulți copii din ouăle lor Rățoiul Ronaldo, prea au fost mulți cu acest nume I-ar place să facă echipă din copii dumnealor Dar rața i-ar vrea stâlpi ai societății d-aia l-a luat

Nu știu de ce nu-mi dispare voia bună Acum ne văd pe toți fiind ca o turmă La cumpărături ea începe să spună Munca în față și bucuria în urmă

Nu mă mai joc De-a hoții și vardiștii Am să mă joc de-a bicicliștii Pe dune mici de câmpie Unde nu au loc nici ceferiștii Și dunărea e frumoasă E un loc înconjurat de pădure Unde ți-ar place

Din "prieteni" am făcut cultură Poate aceasta nu le e pe plac Și acum mai vin cu mare gură "Citindu-mă" că nu pot să tac

Despre cum își rupse coada În gârla înghețată încercând să prindă pește Moș Martin scrie un roman Curajos și curios și-a luat detector de matale Găsește metale cât să-și ducă viața la fer' vechi

Sunt bogat cu tine, fericit cu ea femeia Revederea o faci deasă când e rară Dar n-o privesc prea des fiindcă e scânteia E deosebită când fericirea se coboară Ești ca zilele dorite, strălucind

Chiar dacă n-are haine e eminentă Că Eminescu i-a dat îmbrăcăminte-n rime și început încăput în adevăr Deoarece fiecare "Căci" se termina cu final înlăcrimat de frumos Precursor, purtând