Florentin Cristian

Iohannis:-futuți gâții mătii de bou Codreanu:-ce mă n-avem voie și noi o bericică din când în când Iohannis:-nu că sunteți la pârnaie Psihiatrul:-se repetă, se

Mă întrebam ce e ipocrizie Și un răspuns îmi sosi mie Este ironie plus minciună A celor ce-și cred viața lună La drept nu lăsau astfel flori Ziceau cine le știe devin infractori Acum literatură

Ochi veseli ca alfabetul de suflet Rodind zile avide cât de cât Sorbind plăcut refrenul Chipului de zi Iubind romantic soarele Tocind pe derost orarele Iubire ce adoarme sărutând Maturizarea

Dorel ne face să râdem Că uităm și de țigări Dragul de el Dar și un stup are Dor el în Bondarii lui Un dor de lene Iar dacă vor să muncească Mai mult încurcă albinele

Recunoaște inspirația divină Dar nu întru totul în stil religios Nerecunoscând pentru el nici o vină Autopedepsindu-se mergând pe jos Alerg și știu când trebuie dat din gură, Nepermițându-mi să pierd

Eu sunt începutul iernii Tu sfârșitul iernii Așa că ne întâlnim La jumătate Eu am -5 grade Tu plus 2 Ce să facem Pentru a oferi bucurie Hai să ningem Sunt trei grade Să ne străduim Trei, doi, unu,

Dacă îți este dor nespus de ea Acesta devine dulce noaptea Când în vis o vezi așa dulce Crezi, și din acel vis nu te-ai mai duce În somn sufletul... iată părerea Nimic nu e pierdut în privirea Pe

Înainte de îngropare am plâns mult Nu contează unde va fi mormântul Pe ceasuri nu o să pkâng Cât durează meditația la slujbă Cum stau eu știu că era un om refren Nu-i voi fi gropar sau

Amintiri cu Băi Fără oameni răi Sunt pur și simplu Cum e un cuplu Are un fetiș Pe regele chiș

Dacă vrei o poveste înlocuită Cu visul nepoftit frumos în vizită Felicită pentru inima fericită De steaua căzătoare locuită Trecerea minutelor vrăjită Are ceasul ce sigur nu se agită Când este

Stresul atrage după Sine veacul În șosete Sub timpuri Iar asumarea Tuturor schismelor Vremurilor Înghite veac După veac Jymătate Tot la Oborul de gloabă E și grija exagerată Alimentară

Inteligența te ridică din propriile nevoi Fiecare realizare este și lucrarea Inteligenței din trecut Și exersarea Deci și îmbunătățirea Ținerii pasului cu vremurile

Statali, acum zic ei sunt statalitatea Împotriva globalizării s-au cam stors Se cred cel ce a inventat cecitatea Inventând apa de băut și mersul pe jos

Cum să crească grâul printre cei brazi! Pâinea-i și de alaltăieri la kile Dacă îți dorești neapărat de-astăzi Îți spun ei: vino peste două zile!

pe malul dunări unde nuferii aveau culoarea lui Eminescu locuri de poveste am prins de veste că sunt și eu om, m-am plimbat în aluviuni prin razele de soare la diferitele vârste pe care

A scos împăratul fata să se mărite Nimeni nu voia să se ofere Deoarece era prea frumoasă Avea prea multă briză în păr Care atunci când întorcea capul Se transforma în furtună Atunci m-am hotărât să-i

Frumoaso, când veneam de la țară Mi-ai atras atenția, ai putut veni Și nu știu de ce pentru a câta oară Ca de obicei ne-am putut întâlni În orașul ca o nucă pietroasă Unde doar oamenii mai

LLumina din priviri Parcă luminează fața Ea spune păreri Despre cum ne e viața Spune și de lumini celeste Pe care nu le vezi Dar de zici și crezi este Dovezi sunt nu poveste Oricum ar fi

Nu mai întreb: de ce la psihiatrie? Bolnav sau nu am ajuns la spital Sunt un biet cerșetor sentimental Altora? Dar sigur milă mi-e mie Mi s-a zis că sunt periculos pentru societate Poate și

celeritatea luminii în șisturi strălucește plăpând deasupra sit-urilor arheologice implorând spațiul să jerfească sunet unde plouă mărunt dând scânteiere stropilor deasupra cetăților