Florentin Cristian

Devii mai insistent Și ca un șah de inteligent Nu-mi părăsesc locul în bancă Țin numerar sub saltea încă Deoarece valoarea leului E în funcție de stăpânul lui

Neștiut de nimeni cineva a lăsat citire Dacă undeva întâlnești ceva în strălucire Poți, ia, scrieo nu înmormânta acea privire Măcar alțiu o-nțeleg și atunci o să respire

Nu vrea ea ci sigur merită S-a lăsat des dăruită Dulcea iubire ezită N-a fost, va fi folosită Îndrăgostită de vital Odihnă după total Când vreau puțin banal Dar nu sentimental Fac totul

Iubirea ta a fost cerească pentru mine M-am hrănit, am fost mai bun cu tine Numai când mă gândeam că tu mă iubești În orice greutate, mă ajutau oștile cerești Oamenii parcă aveau bunătatea lui

Cu pasărea stă în necunoștință De un ram uscat Din bătrân ca mine Un june astfel Chiar dacă alții nu seamănă cu el De părere că zborul e ușor Pătruns de aer un zvon Sun aripa colorată a

Într-un grup, gluma perfectă Cu ea să nu râzi de nime Zice: este cam procletă Trebuie să râzi de tine Ascuns să nu știe nimeni Acum să nu superi oameni Și când estecsindrofie Afli, ai râs de

Ura între rude e la modă acum Poate ne iubim și așa ajutăm Unitatea dă echilibru ce sperăm Să nu despartă repede apune drum Noi rude ne iertăm repede socotind Că ne vom întâlni în vremuri

Din păcate nu ești fata așteptată Observ asta nu pentru prima dată Fetele bune se visează cadâne Cele frumoase căsătoria s- amâne Nu pot să mă cert cu ele Știu că iubirea exagerează

Vreo 70 de ani am zis vârstă merituoasă Oare din movilă voi face casă Îmi trebuie lopată pentru movile De aceea te am pe tine, dar nu vreau vile

Ce poți face azi Nu lăsa pe mâine Lasă pe poimâine Că dacă sunt multe zile verzi Și poate se găsește altul Ce face el în locul tău Să fie, nu cred, acesta oare Obiceiul acestei țări cu trecut

Am nevoie de odihnă Cel puțin tihnă în priviri Deoarece în urechi aud nenorociri Banal e sufletul fără vină Doar pe el îl înțeleg și asta e tohnă Se poate spune că e și original El este

Ferește-te de foc sau ultim sfat Și mă simt cu vreo opt kilograme În plus de la atât salivat Maica văzându-mă după multe strădanii Că prinsesem singurul meșteșug Să faci undița nu se

Eroul înfrânt se întoarce Către sine, Monument al acestei înfrângeri Urmează viața searbădă truditoare Dar sufletul este mânat de amintiri frumoase Dor de trecutul de unde își ia

Oamenilor, ei se distrau scaunele Și le schimbau între ei Rând pe rând La poemul mesei colorate Încărcată splendoare Din care e făcut viitorul Unui copil norocos Pentru ajungwrea

Am văzut soarele răsărind Te-am văzut zâmbind Și parcă venise primăvara În colțurile gurii tale Când zâmbeai Făceau să pară Parcă ai flori în obraji Nu știu de ce ai fața întunecată Și crezi despre

astâmpărăte dor vrei de toate ce dir dorești să meargă brici să rămâi tot aici sau vrei să rămâi ani pe față fără chei deci și multe idei deși doare cât trei una singură iei nu înțeleg ce

pesimistul e mai fericit deoarece realizează așa că peste cât și-a dorit foarte bine treci în pauză

Moto: Dragostele neâmpărtășite . sunt doar încăpățânări Mihai Eminescu Știu că atunci când mă gândesc la iubire Eu nu mă

Sensibilitatea nu e litru Altfel nu ar exista metru Cum suntem litru sensibilizați, Ne văd la mtri pătrați De a avea glandă lacrimală Și de a simți măcar plictiseală