Florentin Cristian

Nu mai înțeleg nimic Deoarece doream foarte mult Văd numai calcule Ale unor imagini Care comunică mai greu Din inch în cm Aceasta fiind calea progresismului Care e de modă veche Provocare a

Iubirea mea este vasală Este de prețuire nu de fală Când încerc bunătate Mi se spune nu se poate Dar când îi spun: am o taină Îmbracă cea mai mândră hainà De-asta o iubesc așa mult Știe tot

Nu mai merge să o scrii Domnul politician cu ironii Acum este unul mai șiret ca tine Care zice tot adevărat și bine

Nevăzut e un prieten bun Timpul ca să nu te lovești de el Mereu în depărtare ca un drum Când te apropii dă apă în păhărel Și simți că ai băut cu sete Liniștit la umbra unui perete Și te lasă să

Le vine lor, le vine lor Rândul dacă li se pare ușor Să cunoască această viață Ce pare ușoară de dimineață Parcă le-a dat cineva știre Că este ușor să fii mire Cu o mireasă așa blondă Încât

Utilă mașina de dărac Detest asprimea gerului Când ucenic sărac Dau de mâncare calului Ce amintiri de iarnă! Dorul meu de o aripă Și-i pun nume la întâmplare Atunci când nu este soare Dorm pe

Mulți pot să învețe peste noapte Prima zi țin minte de toate A doua zi au fețe supărate A treia, zic despre profi de toate

foșneau frunzele în vânt de parcă se juca o rază formând flori pe care aș fi vrut să le iau în gazdă în curtea casei mele așa că împrumutai un altoi din ramura copacului multicolor și pe cer se mai

Culeg furtuna semănată Vorbește mai mult vocea Eu minte-am avut atâta Să trăiesc cum se vorbea Am crezut că voi dormi pe lauri Dar pe cine interesează concret Chiar dacă apă nu vedeam pe

Ușchială, scenarist pentru copilă Deoarece i-e soră, zice: bunul meu Pentru că e îngrijit de camarilă Și moștenitor o va duce bine mereu. Acum devine și ea moștenitoare Pe cine? Pe care?

De la tine Doamne am nevoie de iertare Deși eu la toate le-am căutat justificare Dar știu că pentru a fi la suflet frumos Am nevoie de tine, să fii cu mine milos Am încercat tot anul la tine să

Să văd , să aud Un rând de automulțumire Se deschide Și am plecat spre casă La întrebări îmi răspund singur Nu numai după bere Ajung în camera cu linnii văd curbe Cred că se curbează ca să mă

Orice faptă din viață Care nu poate fi învățată pe derost e de ghiață Dacă nu-ți oferă ea însăși o soluție Și atunci normal Mintea îți muncești Până la o soluție și Ca să te motivezi Tu bei din

Îmi place ca și-n nopțile fără stele Este o boare plăcută în pădure Aceasta pentru că e lângă Dunăre Și cerul tulburat lângă ele Când ajung lângă Dunăre e binecuvântare Îmi dau seama atunci că

Curajul înțelepciunii Pentru bunăvoință De ce experimenta perseverență? Cultivă materia primă A voinței de a fi progresist Și aici apare efortul înțelegerii

La pescuit m-aș duce, de-aș outea dar nu mai acceptă Dunărea Spune că nu-s copil, așa este Și că acum aș prinde pre mult pește Prin bălțile unde pescuiam odată Acum este apa visată De aceea

Să stăm între noi de vorbă Mi se pare ca o ciorbă Deoarece îndemnați de situație în zile Nu facem decât să ne plângem de milă Ar fi mai bine să facem schimb de sfaturi De la aceasta nu m-aș da

Melcii nu sunt petrecăreți Poate când devin o masă Dacă dau petrecere, preferă beți Și nu-s hotărâți la cine acasă

Întrebă cartingul de vânzări-i Străbunicul întrebă scurt ai? Ai, ce-si-ai te bagi cam mult Îl apăr! Prețul nu e ceva de cult

Dnl țane l-a rănit pe tatăl meu Favoriza mereu licheaua de mine I-o veni și lui tătuca acu greu Deoarece stau de ani mi convine