Adam

Iată doi oameni într-o grădină Inventând moartea Propria moarte Nu sunt sinucigași Poate suprarealiști Era totul atât de frumos Și pe ei îi interesa Dacă se poate mai frumos Sau dacă se poate diferit Oricum, să fie altfel Nu poți să spui Că se gândeau la zgârie-nori Deoarece nici nu și-i puteau imagina Dar puteau face ceva interzis Și se suiră în măr Iar Adam dătu vina pe șarpe Care răzbunător îi spuse Evei Că dacă mănâncă totul va fi diferit Ea îi spuse lui Adam Că totul va fi frumos Și mai plini de i.portanță mâncarăm Ea mâncă în schimbul unei coaste De atunci femeia ia bărbatului două coaste Iar noi plini de importanță născocim Mereu lucruri noi Ca să-i demonstrăm Domnului Că suntem demni de Cina cea de Taină Deoarece am mâncat din pomul lui Și prin firul povestirii S-a demonstrat că omul Are voie la masă cu Domnul Măcar cât se scutură De lupta cu moartea Și cu spiritul de luptător din el Iar la sfârșit Domnul îi spuse șăgalnic Că i-a trebuit 7 milenii Să-și dea seama că este făcut După chipul și asemănarea lui Dumnezeu Și poate cere un Învățător Și Domnul l-a promis pe Messia Că mâncăncând mere nu se învață Ci iubind aceasta Și dacă nu se poate prin iubire Se mărește doza