frizerul stilist

Când profesorul zicea cuiva că Se uită ca vițelul la poarta nouă Eu mă simțeam în cauză Și asta mi se întâmpla de câte ori un profesor Pretindea ceva cuiva și eu țineam la el, De curând am aflat că vițelul se uită la poarta proaspăt vopsită și n-o mai recunoaște Eu acum trebuie să recunosc orice alt om Indiferent cât s-ar schimba și chiar dacă pare greu Dar oricând îi zâmbești, îți zâmbește Sub rebrenduirea stilistică personalitatea adevărată se vădește Deoarece zâmbetul nu poate fi schimbat Deoarece zâmbetul este tot ce e mai frumos în om Și nici un stilist oricât de priceput nu-l poate schimba Și nu mai sunt vițelul la poarta nouă Chiar dacă eu eram într-o perioadă pe la oraș Și întors acasă nu sunt mulțumit de frizerul stilist