nu mai sunt de perspectivă

Înainte-i făcea bine Privirea mea în ochi ce ține Dar îi era de ajuns atât Nu eram chiar cel mai amărât Am învățat să mă mulțumesc șu c-o privire Care exprima în a ei mulțumire Și promitea un viitor mult timp împreună Acum vederea mea este taciturnă Și singura femeie pe care am iubito Deoarwce nu simțeam nevoi carnale N-o mai văd, parcă am ocolito Mai văd cine-i seamănă, fete ambientale Sper că și-a găsit pe cineva acum Și de-asta nu mai gândește și la mine Nu vreau să trec relația la postum Atunci de perspectivă, acum scriu de mine