om

Eu scriu ceea ce vine de nicăieri Și se duce spre pierzanie în dureri Scriu despre persoane dragi mie Părerea lor despre mine care e epigrămie Atunci când parcă și cuvântul e frumos Sunt cei puțini rămași dojenind duios Au rămas cine-au urcat, oameni cuminte Care știu că-i trecător ce e rău în minte Ceilalți răi sau poate pe interes Vor favoruri și adunări în sens Fuecăruia i-a rămas într-un pom O bucățică de tricou, semn că este om