Florea Aurelian

Sunt de acord cu Radu in ceea ce priveste caddenta.
Puteti sa-mi spune-ti si mie despre ce cenaclu este vorba.

Va multumesc

Draga Ravel poezia nu e neapasrat ceea ce ai vrut tu sa scrii, ci ceea ce ai simtit tu cand ai scris.
Eu nu sunt de acord cu modul mecanic de a comenta o poezie ci eu caut ceva in plus (greu de spus ce anume). Eu am simtit altceva cand ti-am citit poezia si nu e un lucru deloc anormal.
Uite, ca experiment, te rog mult, citeste-mi una din poezii si spune-mi ce crezi despre ea.

Primele doua versuri sunt remarcabile. Regatul de iluzii a indragostitului dezamagit, se dizolva in neantul lumii profane, singura iesire din visare, sau din linul cosmar, mai bine zis, fiind reintalnirea cu persoana iubita.
D.p.d.v. matematic 1+1=2 este adevata doar in anumite conditii (v. teoria grupurilor), deci acest 1+1=2 poate insemna o evadare intr-o alta lume probabil mai buna (iarta-mi interpretarea barbilianica dar nu ma pot abtine).

Nu stiu daca e chiar de o expresivitate uluitoare, dar in orice caz atinge o coarda foarte sensibila a societatii umane moderne: Mai suntem oare oameni? Evoluam in continuare spre inalt? sau revenim incetul cu incetul la era preistorica?
Nu am inteles decadera omului tau divin.
El va dainui tot timpul. Dovada site-ul de fata. Problema ridicata e daca societatea in ansamblu va accepta existenta acestor arieni.
Dualul tau din your \"heart\"

La treaba cu bleu ciel ne asemanam (V. poezia mea \"Turnul\", te rog). Eu obisnuiesc sa adaug galbenul intr-o incercare turneriana de a exprima realitatea. Imi place ca esti concisa. Cat despre concluzia poeziei, sper ca esti de acord cu mine ca totusi exista lucruri mai simple decat de iubirea. Iubirea te ajuta se te apropii foarte mult de absolut dar cred cu tarie ca mai existe niste vame (v. dogma crestin-ortodoxa) pana in Eden.

Apreciz in mod deosebit in poezia ta comparatia cu mitul lui Sisif. E un mod foarte intelept de a ilustra inocnta iubirii. Totusi opinia mea personala este ca iubirea este doar un pas spre o cunoastere superioara hyperionica (v. Eminescu) iar sisifismul fiecaruia este posterior unei iubiri foarte puternice.

Transcedentalismul platonian din poezia ta imi este familiar din propriele mele creatii. Ideea cu podul nu este tocmai originala dar este bine aleasa. Nu ti-as recomanda sa folosesti paradoxuri menite sa socheze de genul \"im era atat de frig...\". Partea cea mai interesanta a peoziei tale mi se pare circularitatea dumuilui tau spre initiere.

Ti-am citit catea dintre poezii. Sunt de acord cu Geta. Am patit-o si eu.
Sunt incercat de sentimente asemanatoare cu ale tale Cauta sa ciesti poeziile lui FLorea Aurelian pitagora zero te rog si poate o sa vorbim mai mult.
Poeziile sunt O.K. dar parca prea pline de Eu. Incearca sa fii putin mai discret. Indepateaza mai mult cititorul de evident, plimba-l in jurul simpliatii universului sau tetradimensional si ,aratai doar, drumul spre universurile infintdimensionale, nu o sa poi conduce pe nimeni pe aceasta cale, poti doar sa-i indrumi pe altii, sa le arati calea.
P.S. 99% nu o vad nici daca le arati cu degetul, dar agonia exista pentru ceilalti 1%.

Interesanta primordialitatea vietii sacre transcedentale fata de viata comuna. Mi-a placut descrierea personajului tau liric exceptand versurile care descriu buzele, sunt 85% cliseu.