In luminile rampei
Se sting luminile rampei, cortina se trage încet, doar muzica mai trimite acorduri, ce-n urmă se retrag înțelept. Aplauze la scenă deschisă, cu laude parcă a plouat, aș vrea să aplaud și eu
IZVORUL VISELOR
Izvorul viselor Poezia este de fapt, o foarte adâncă fântână, de vise, de lacrimi, de dor sau de haz. O apă ce spală suavul obraz, în lacrimi de suflet și har. Un tumult al inimii,
Primavara
Primăvară din ce rai, coborât-ai cu alai? Flori, albine, raze mii și cu râset de copii. Verde crud, cireș în floare, visul inimii, ce doare. Al iubirii
Vara
Vara Vară cu-adieri fierbinte, din aducerile aminte, cuib de gânduri și cuvinte, despre noi și cele sfinte. Despre ce puteam sa fim, mai-nainte să vorbim. Ne prefacem în tăceri, cu
Vesnicia verii
Vară cu miros de glie, răspândită-n veșnicie, cu alaiul tău de flori și cu mii de cântători. Cu suflarea ta fierbinte, cu izvoare și cuvinte, pentru aducerile aminte.
Rând pe rând
Aștern gânduri aduse de, vântul de seară. Mi se strecoară din vânt în cuvânt, rând pe rând și nu pot să râd, că-mi vine să plâng. Cine-mi trimite pe frunze, desperecheatele muze, ce-mi
Nopti albe
As vrea sa stii ca-n nopti tirzii, un gind al meu te va-nsoti, si-n umbra ta voi fi mereu, iar vocii tale-oi fi ecou. Unde te duci, pe ce carari... tu iar te ratacesti...ce speri? alungi
Struguri acri
Își cerne ploaia stropii reci, Monotonia își târăște pașii, De plictiseală sau de gânduri seci, Mai scrii un vers, vizând urmașii. Și-ar vrea moșneagul numărându-și anii, Chiar și în treacăt
Un vis violet
O liniște stranie, Cu nuanțe plăcute, Pentru odihna unui suflet. Se aude o muzică divină, Ce umple spațiul violet, În care zbor ...sau plutesc, Fără să-mi simt
Cărțile nu strigă
Omule ! pleacă-ți privirea, deslușește slova veche, plină de înțelepciune și de har. Ascultă șoapta cărților, cărțile nu strigă, cărțile...vorbesc. Flora.
Fără cuvinte
Hoinar, cutreieră gândul, Întortochiate poteci neumblate, Din el cuvântul dispare, Dar el.....numai el, Se întoarce-napoi, Privirile ard, Se aprind vâlvătăi, Și între ei, cad cuvintele
Secatele izvoare.
Din primele boabe de rouă, Am înșirat...dar nu... Roua s-a scurs printre degete, Odată cu zilele...cu anii... De ce seacă roua? Mă întreb, Poate pentru că nu o mai culege nimeni, Sau poate
Suflet rătăcit
Adio suflet rătăcit, Îți las acum o amintire, Naiva care te-a iubit, Și ți-a dorit doar bine. Adio-ți spun deși mai stau, O vreme pe aceste locuri, Să-mi amintesc ce vremi erau, Când nu-mi
Gânduri și flori
Gândurile mele, Ramuri încărcate de flori, Le-aș putea rupe și ... Dărui mamei pe toate. Mama va plânge , Văzând ce împovărat sunt. Le-aș putea dărui iubirii, Dar va ști să le
Merii
Am sădit meri,în grădina lumii, Le-am înmiresmat ramurile înflorite, Cu sufletul meu, Iar ramurile mă cuprind... Din toate părțile. Roadele lor sînt izbînzile
Vegheat de luceferi
L-am recitit pe Eminescu, Candid ca roua dimineților, Sublim ca o rază de...luceafăr, Șoptind sau strigându-și iubirea, De viată,de neam,de cuvânt, De tot ce-are omul, Mai sfânt pe pămînt, Un
O oră
Dăruiește-ți o oră pe zi, de vacanță, Lasă-ți sufletul să zboare spre necuprins, Pune gândurilor un liman decent, Nu privi cu mânie în urmă, Îngăduie-i pe toți și pe tine, Binecuvintează clipa
