Poezie

Albatrosul

Chemarea mării

1 min lectură·2 ianuarie 2010

Mediu

Eu sunt un albatros

Ce am zburat netulburat

Spre Pontul Euxin,

Tărâm descris

Și de Ovidiu,

Poetul exilat.

Am însoțit corăbii, pe catarguri,

Pe nave plutitoare-n larguri,

Am fost un înger protector,

Cu zbor înaripat, unduitor.

"Ce e ținutul acesta sălbatic,

Bătut de vânturi și de ploi?"

Mirat s- întrebat Ovidiu,

Poetul iubirii, exilat la noi.

Mie mi-e dragă marea,

Fecioară ne-mblânzită,

Cu întinderi nesfârșite,

Care revarsă-m inimi,

Doar dragoste și dor,

Un dor adânc, niepieritor.

Și câtă vreme marea va trăi,

Iubirea și viața o inimă vor fi,

Iar eu, un albatros netulburat,

Deasupra mării voi zbura, neîncetat.

(Flora-Cța)

001.966

Floarea Cărbune. “Albatrosul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floarea-carbune/poezie/13921753/albatrosul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.