Poezie

Viseză-mă

Speranță

1 min lectură·4 iunie 2009

Mediu

Atâta ești de departe,

Iubirea mea,

Încât nimic nu mai e

Cum era.

Răsăritul

e lipsit de grandoare

Și când noaptea coboară,

Devine neagră, neagră,

Fără prezența făpturii tale.

Detest marea cea mare,

Marea ce ne separă,

Și totuși prin ea

Îți trimit un crâmpei

Din inima mea.

Iubirea mea,

Să știi că-n inima mea

E locul tău mereu,

Chiar dacă ești departe

Chiar dacă sufăr peste poate,

Eu cred și sper în fiecare seară

În dragostea noastră nepieritoare.

Când unul lângă altul vom fi,

Când veseli ne vom regăsi,

Cheia de la inima mea,

Þi-o voi reda , ți-o voi reda.

Dar pân`atunci

Visează-mă, iubirea mea

Eu, lipsa ta, lipsa mea.

Visează-mă, iubirea mea.

001.300

Floarea Cărbune. “Viseză-mă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floarea-carbune/poezie/13890340/viseza-ma

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.