Legământ

Atât de pătimaș îți sorb privirea Când ochii tăi îi întâlnesc pe ai mei, Că mi se pare o minune Că ochii tăi mai sunt ai tăi. Și o minune mi se pare, Că nu m-am ars, nu m-am topit De-atâta foc Când mi-ai șoptit: \"Eu cred că suntem hărăziți\"! Și, inima-mi orfană până ieri, E plină astăzi de iubire, De visări. Tu ești Izvor, Eu sunt Pământ, Și una suntem: Legământ!