Lumina interioară

Pe drumul vieții Au fost momente Când m-am rătăcit în noapte. Era întuneric Și nu puteam înainta, Orbecăiam, Simțindu-mă singură. Când mă credeam părăsită, O lumină a țâșnit Din interiorul meu, Și odată cu ea, Iubirea Ce m-a salvat. Există trepte Pentru a coborâ, Dar și pentru a urca. Când inima mi s-a deschis Am zărit două perle, Una mai albastră decât Cerul- Speranța, Cealaltă, mai verde decât marea- Iubirea. Le-am privit cu uimire. Pentru că... Nu am observat Când timpul a trecut. Speranța și Iubirea Au cele mai frumoase culori! Din raze de Curcubeu Și din suferință Au fost născute Scăldate în Lumină.