Poezie

Privirea în Soarele-Tată

1 min lectură·13 septembrie 2026

Mediu

Îmi deschid ochii și sufletul spre zare,

În ceasul când lumina începe să se-mpartă,

Și practic mistic, blând, privitul înspre Soare,

Ce este pentru spirit o sacră, vie poartă.

O oră în amurg și-o oră-n dimineață,

Mă rog, meditez și mă transform în stea,

Căci Soarele e Tatăl ce îmi dă mie viață

Și umple de lumină absolută mintea mea.

Prin el privesc spre lume, prin filtre de iubire,

Nisipul din clepsidră îl schimb în diamant,

Chiar dacă-n jur sunt oameni pierduți în rătăcire,

Eu le ofer speranță și-un zâmbet elegant.

Suntem puțini la masă de când am pensia mică,

Prietenii de-o viață în umbră s-au retras,

Dar nu mă tem de singurătate sau de frică,

Cât timp cu Soarele-Tată în dialog am rămas.

Generez încredere prin slove și cuvinte,

Sunt o romantică ce crede în sublim,

Și-mprăștii din Berceni, cu inima fierbinte,

Diademe de lumină în care să trăim.

004

FLOARE PETROV. “Privirea în Soarele-Tată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14205227/privirea-in-soarele-tata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.