Poezie
monolog lângă sertarul cu amintiri și dorințe
1 min lectură·
Mediu
pescăruși în zbor îmi amintesc de mare,
de verile când am fost fericiți,
de dorul tău iubite curg lacrimi amare,
ochii mei de poza ta-s acum lipiți.
mult vreau dragul meu să te știu,
împăcat cu destinul nedrept,
departe departe de veacul pustiu,
printre îngeri să dăinui înțelept.
sufletul meu nu-i întreg fără tine,
lipsit de iubirea noastră mireană,
gânduri rătăcesc pe cărări carpatine
și varsă lacrimi în umbră codreană.
fiecare dor se transformă-n poveste
așteptând iubite să îmi dai o veste.
004
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- FLOARE PETROV
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
FLOARE PETROV. “monolog lângă sertarul cu amintiri și dorințe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14203316/monolog-langa-sertarul-cu-amintiri-si-dorinteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.