Poezie

doruri de ametist

1 min lectură·15 februarie 2020

Mediu

undeva în cer mă așteaptă părinții

mă gândesc la ei cu puterea minții

mult aș vrea să mai fiu o dată copil

într-un ambient drăgăstos stabil

ce mult aș vrea tată să mă mai duci

în pădure pe la cuiburi de cuci

voioși să adunăm ciuperci și lemne

conduși întotdeauna de a soarelui semne.

să-mi cumpere mama o rochie de paște

să simt cum fericirea în mine renaște

toți la biserică să cântăm pricesne

toate grijile să se destrame lesne.

de undeva din cer părinții mă veghează

recunoștința sfântă precum crezul durează.

00871

FLOARE PETROV. “doruri de ametist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14144690/doruri-de-ametist

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.