Poezie
flux de armonii
1 min lectură·
Mediu
iubirea umple golul gândurilor mele
ca o erupție vulcanică vertiginoasă
este mânia când nu ajung la stele
să respir lumina sacră savuroasă.
corpul vibrează ca o coardă de liră
ascunse melodii să scot la suprafață
în actul creativ tâmplele transpiră
infinite doruri transpuse-n prefață.
un flux de armonii nutresc de la viață
avânturi tumultuoase propulsez spre cer
nu e nici o taină timpul mă învață
să trăiesc frumos, să iubesc, să sper.
ies mereu la lumină din negură și ceață
cu aspirații mari din sufletul prosper.
00969
0