Poezie
spre îndepărtate idealuri
1 min lectură·
Mediu
amice, nu vreau să te mint din zen sunt zămislită
mai cred în teamă și-n dureri adinci,
filozofez zadarnic de rai zidit in stânci,
pentru tunelul cel mai luminat mă târăsc pe brânci,
știind că triumful a fost explozia de dinamită.
când deseori se trage binelui o țeapă,
reprim cu toată forța dorința de-a fi zeu,
nu schimb nimic in lume, și nu mă schimb nici eu,
coșmarele sunt semne că mă presează un zenit mai greu,
rar mai văd un curcubeu, nu mai e pe lume limpezită apă.
alerg prin iad cu câinii după mine , i-am hrănit,
mare parte de iubire s-a topit (zăpezi de milă)
drumul e alb acum, deasupra norul grav ca o acvilă,
aș mai putea să-l săgetez... de ce aș fi cumva ostilă,
cu ce nu am creat? ci dimpotrivă-n suferință m-a călit.
001.796
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- FLOARE PETROV
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat