ZESTREA MEA ANCESTRALÃ

ZESTREA MEA ANCESTRALÃ

Mulțumesc Doamne, mi-am primit zestrea

deodată cu o mie de ochi urechi cu gust

de cuvintele vii care mișcă adânc și transformă

vechea morfologie hilară diformă urâtă.

Ca prin scaner socot vibrațiile paradisului, sunt aproape

egale ca trăire cu toate rozatoarele neprihănite .

Miliardară sunt în gânduri principii semantici

precum o enciclopedie ocultată astrologic - biologic.

Colosala magie a lumii cu fericiri banale cu suferințe de lux egale duale echinoctiale, hermeneutica nemuritoare.

Amalgam de detalii ce m-au făcut să cred că-s fluviu,

cu flux de emoții ca marea pot fi de strivesc în piuă ignoranța persiflarea lumii noaptea se face ziuă.

Morala criticismului e tot mai necesară

de aceea un bun critic al meu m-a lămurit spunând;

nu știi nici macar atâta lucru ?- nu poți fi poet, scriitor, artist făra dezechilibrul intrinsec frumos ludic total coerent

cu climatul naturiipe care-l devori.

Consumismul cu ochii cu urechile cu pipăitul cu gustul

cu mirosul cu sistemul de gâdire, ce fast de percepții

ce folos că-n viscere cum în rărunchii mei plâng sfinții cu toate durerile milenare economisite de fiecare pe o cruce

norocul fiecăruia dea putea s-o urce tot pe altă Golgotă.

Când privesc în oglindă sunt aidoma cu transparenta mascotă

grabită să acopăr cearcăne să colorez câteodată surâsul.