Poezie

RUGACIUNE IN SPECTRU VIOLET

1 min lectură·21 octombrie 2009

Mediu

RUGÃCIUNE ÎN SPECTRU VIOLET.

Ingerul repetă fraza violetă a vieții

dar pe care nu o înțeleg in profunzime....

Îmi spune că sunt copilul Eternității

și infinitul e suișul către Sfânta Treime.

Cuvintul mă strigă din cenușa tranziției

fericit onor să-l dau pentru supraviețuitori.

Încă minciuni nu cânt, in strâmtoarea muniției

Izvoare libere ghiftuiesc tot alți imperatori.

Nu știu ce să fac cu-această sacră întrupare,

Decât să mă rog pe toate vârfurile disperării,

Pe vântul pretutindenar să recit din psaltire,

Să rog copacii să adopte vrăbii și prigorii.

Delir verde și roz această veșnicie a căutărilor,

Lumea scorburilor în care se ascund ființe fragile

Doamne, s-au pervertit in mine culorile mirărilor

Rugă să alerg prin vegetal miracol livada cu zile.

Copil mic ce sunt nepunticios ca mielul neînțărcat

Ne desparte o lume, o mare, un munte de geamăt activ

Ugerul bogat de Mamă Dumnezee hămesiți l-au furat

Însa nici un club justițiar nu se arată cer milostiv.

001.136

FLOARE PETROV. “RUGACIUNE IN SPECTRU VIOLET.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/13911380/rugaciune-in-spectru-violet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.