Despre altruism

Altruismul reprezintă una dintre cele mai importante virtuți umane, este un rezultat al trezirii spirituale, al dezvoltării personale. În situația în care avutul unui om nu este considerabil, care nu poate fi dăruit să nu îi afecteze bunăstarea, să îl sărăcească, nu îl costă nimic dacă omul este generos cu gândurile, cu cuvintele, cu ideile, cu sentimentele, cu faptele în situația în care trebuie să sară în ajutorul unui seamăn, să îl ajute la greu depunând un minim efort fizic și spiritual. Altruismul adevărat, nu impune sacrificii de bunuri sufletești și spirituale, se distanțează de termenul de datorie și loialitate fată de familie, față de societate, față de justiție, față de guvern. Omul altruist este un rezultat al spiritului în care lucrează divinitatea, universul, omul în care se petrece numai voința lui Dumnezeu. Altruismul în psihologia evoluționistă reprezintă actele de dăruire necondiționată acelor care au mare nevoie de sprijin moral, spiritual și la nevoie de ajutor material, cu alte cuvinte altruismul îl pune pe om în slujirea celorlalți semeni aflați în nevoie. Altruismul este reprezentat și de tradiție, dar și de artă și cultură, este un curent ideologic conceput în urmă cu două mii de ani de Iisus Hristos, care i-a îndemnat pe cei bogați să împartă cu cei săraci din avuția lor, altruismul este foarte prezent în lumea creștină care urmează învățăturile Sfinților Părinți, și ale Sfinților Apostoli. În sfânta scriptură altruismul este sinonim cu milostenia, cu certitudine altruismul este o formă fenomenală de iluminare, acești oameni de cinste, dăruind cu generozitate din tot ce au, dar mai ales răspândind în lume, optimism, speranță, încredere, curajul de a înfrunta vicisitudinile. Altruismul ca și abnegația este opus egoismului, ca o consecință fenomenală treptat, treptat , curând va dispărea sărăcia de pe planeta Pământ pentru ca fiecare om în această viață să cunoască bunătatea, iubirea, mângâierea de la cei mai norocoși, avuți, iluminați. Nici un om nu primește de la Divinitate și Univers mai ,mult decât merită, decât poate duce la o evoluție spirituală considerabilă dar cu certitudine cel ce dăruiește din avutul său este recompensat înzecit, însutit cu bunuri necesare progresului spiritual, este recompensat cu iubire și lumină divină, adevărate indestructibile bogății spirituale. Teoria egoismului psihologic arată că nici un act de dăruire nu poate fi considerat altruist dacă autorul așteaptă recompense, satisfacții personale, spirituale. Principiul altruismului a fost formulat din necesitatea producerii a conceptelor compatibile cu principiile evoluționiste. Studii științifice demonstrează că majoritatea oamenilor sunt altruiști cu membri de familie și mult mai puțin cu rudele îndepărtate sau cu semenii din preajma lor., astfel ca beneficiile altruismului să rămână în familie, să fie reciproce. Este adevărat că încrederea în sinele superior stă la baza realizărilor și performanțelor, dar pentru a fi realmente altruist veritabil este nevoie de mai mult, respectiv de iubire necondiționată. Este important să fim constant recunoscători Naturii și divinității pentru tot ce trăim în fiecare clipă de viață.