Poezie

Îngerul morții

1 min lectură·11 iunie 2002

Mediu

În vis ți-am spus mai demult că aș putea să te ucid,

Că aș putea să te omor doar cu mâinile goale…

Știi ce aproape am fost să-ți transform viața în vid,

Neclintit, privindu-ți ființa plăpândă cum moare?

Ști tu oare pe cine ai lângă tine de fapt,

Că respiri aerul răsuflat de îngerul morții?

În ceea ce sunt, cu ere în urmă m-am transformat,

Când străbunii tăi au fost zvârliți peste pragul Porții.

Sunt în același timp al Domnului și al Satanei

Sinistru mesager. Dacă nu sunt eu atunci e altul…

Destinul îți e încă din pântecele mamei

Sortit căderii în groapă, iar viața e saltul…

Icoane aurite îți călăuzesc pasul;

În genunchi te rogi pentru iertarea păcatelor…

În fața altarului șoptit îți aud glasul,

Te văd aplecat, doborât de povara faptelor.

Te ridici pios și umil – îți sunt iarăși in spate.

Ieșim împreună încet din Casa Tatălui Meu…

Nu-mi stă în putere mie să iert de păcate;

Sunt umbra ta, sunt Moartea – îngerul lui Dumnezeu!

002.643

Flaviu Mihali. “Îngerul morții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/flaviu-mihali/poezie/20092/ingerul-mortii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.