Poezie
Iarba cerșetorului
1 min lectură·
Mediu
e luni, un cerșetor coboară la Unirii
cu cârja sub braț
e scârbit
căci lunea nici pe asfaltul dintre mașini
nu crește iarbă
printre Lime-uri și pietoni
i se rupe de pensiile speciale
de care oricum nu va beneficia niciodată
urcă pe scara rulantă nou nouță
și în loc să aștepte liniștit
ca scara să-l urce
țopăie și se apucă de fumat
începe să facă vocalize
apoi flutură cârja în aer
mai ceva ca John McEnroe când pierdea
tu știi ca sunt oameni care
n-au picioare sau nu pot vedea?
își spune
apoi își aduce aminte ca era o vreme
când iubea să facă amor și să bea cafea
iar acum nu mai are vreme
nici măcar de cafea
și iarăși coboară în comparații care îl nefericesc
ce facem moșule? Se întreabă
De ce? își răspunde
că uite: nici iarba nu crește…
Gândim, ce naiba să facem
Gândim, vedem, gândim
0015
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat