Flavia Muntean

patruzeci de ani - și știu deja să mă întind ca o pisică

ceasul reparat - din piesele rămase roți pentru căluț

străinătate - număr iar petalele florii de ciulin

alb de-atâtea flori vântul dinspre miazăzi - îi simți chemarea?

pierdută-n zmeuriș – un urs îmi arată drumul spre casă

meditație - o muscă răcorește fruntea lui Buddha

se lasă noaptea - întâi dispare drumul apoi eu

abia răzbind prin cântecul greierilor - luna subțiată

târg de vechituri - din când în când cântecul mierlei

ah, bătrâne tei! la fel te-nfioară și pe tine ploaia?

urma de demult - ploaia caldă o umple încet cu stele