Flavia Muntean

luna la apus - castanul o urmează pe firul apei

anticariat – o altă toamnă într-un volum prăfuit

fulger aproape - căruțașul lasă biciul deoparte

răsare luna - turma de oi întoarce un singur ochi

plimbare prin parc - aștept să m-ajungă și ultima frunză

seară de iarnă – un corb se așează în propria-i umbră

ger pe Champs-Élysées - un zdrențăros trece dintr-o vitrină-n alta

ah, de-ar sta vântul! cum risipește pe străzi parfumul vecinei ...

crivăț în noapte - mă întorc la căldura paginii albe

ah, cuibul berzei gol! ce spuneai despre dar despre ce vorbeam?

polei peste tot – trei necunoscuți se prind pe rând în brațe

tabăra de ski - deja m-am împrietenit cu un tânăr brad

clepsidra spartă – vântul adună în ea tot fumul toamnei

furtună de vară - amantul strânge-n grabă rufele soțului

aniversare – în șoaptă mă-ntreabă toți câți ani implinesc

toamnă târzie – puiul de stârc pășește singur pe lună

peste tot aripi – prea multe plecări pentru o singură toamnă

măgarul din zori - în câte milenii și-a finisat glasul …

ah, luna plină! călugărul molfăie un cartof uscat

ciobanul bețiv - din baltă-n baltă mână luna spre casă

sfârșit de an - un fulg se-așează lin peste un altul

noaptea cea mai lungă - o pisică oarbă dispare în ea

soacra pe gânduri - o mie de greieri încep să cânte

funigel în vânt - ce fragilă cărare până pe lună