Flavia Muntean

se-ndeasă ceața ... cățelul își caută speriat coada

plouă liniștit - un cățel se purică pe îndelete

noaptea de An Nou - asistenta-mi desface o portocală

aproape liniște - un praf greu acoperă orologiul vechi

furtună de mai – un puști navighează pe balta cea nouă

ascunsă adânc în foșnetul ninsorii - liniștea serii

zi de alegeri - de la balcon cățelul latră la vrăbii

martie în zori - baba-și destramă vesta pentru straița nouă

mai cade o stea - ce primitoare e azi răcoarea ierbii

pianului ușoara apăsare a ploii în zori

marginea râpei – măceșul înflorește ca-ntotdeauna

soare prin ceață - aproape că-l stinge orice adiere

se-ndeasă ceața – prea lungă în noapte lesa câinelui

claxon insistent – parfumul magnoliei se risipește

plimbare prin parc – un cățel se ia după plasa cu lapte

rebusist in parc – un fir din barba-i lungă descâlcit de vânt

drumul spre casă - patina lunii se-așterne pe plugul cel nou

piața de pește – câțiva solzi lucesc iar sub ploaia de vară

vecin vorbăreț în trenul de noapte – vechiul ceas uitat

umbre fără nume - străbătând cu ploaia satul nimănui

o frunză pe lac - jumătate de lună se strânge la loc

lacul potolit - limpezind conturul uriașului crap

ziua recoltei – doi vagabonzi împart același purice