Poezie
O răceală
1 min lectură·
Mediu
O răceală de primăvară
Da, m-a lovit a 9-a oară
Și frisoane multe ea mi-a dat
Să-mi facă ciudă de Împărat.
Nu te aglomera Stăpână
Mulțimi de oameni ia ș-adună
Pe la sate, pe la orașe
Un număr de zile-i șase.
Trista zi în care te-ai născut
În săptămâna ce m-ai făcut
Ofilite dobitoace da!
Le alung acum cu o nuia.
Scriu despre orice și cu tine
Să îți dau leacului a-mi vine
Cu frisoane, cu tot ce ține
Te alung acum din mine!
E o treabă sofisticată
Pleci acum sau chiar niciodată
Numai tu te întorci cu timpul
Și îmi ocupi tot timpul gândul.
Nu bocești și nici daruri nu faci
O să te fac cu un medic să taci
Gura ta este prea mirată
Și vorbește de mine toată.
Când tușesc iau și vitamine
Să te fac definitiv bine
Vorba-i lungă, ținuta e scurtă
Am să te fac acum și o să devii mută.
032109
0
BG