Poezie
Iris pierdut
în memoria a ceea ce nu a fost
1 min lectură·
Mediu
Mitocondric
gândul ce îl poartă către lumină,
e pas pierdut printre nori -
e sfâșietorul glas
ce nu a rostit CUVÂNTUL.
Aripa lui(ei) frântă
curgătoare peste Styx
s-a prelins
infinită
în cerul cel mai de sus...
Și atunci
au plâns izvoarele
au curs ploi nesfârșite
peste cerneala din noi
s-a mototolit hârtia
sufletului
nostru
în particule ascuțite
de durere.
Pierdere neatinsă.
022498
0
RH